Eram zilele trecute la o prietena in povesti si a venit vorba despre ACTA – tratatul acela pe care l-au semnat si reprezentantii Romaniei in parlamentul european, tratat care ar avea puterea sa ne ingradeasca dreptul la exprimare. Cu noi era si o doamna (foarte simpatica de altfel) mai in etate careia noi incercam sa-i explicam de ce suntem asa de porniti impotriva initiativei legislative mai sus mentionate. Dupa 10 minute de ” chinuri si suspine ” (vina apartinand in mare parte subsemnatului pentru ca nu reusea sa explice mai pe intelesul celorlalti) doamna noastra a reusit in sfarsit sa inteleaga (aproximativ) despre ce este vorba si de ce suntem asa de nemultumiti.
Si acuma vine partea interesanta….dupa ce a sta cateva secunde pe ganduri ne spune: ” Stiti, e ca pe vremea lui Ceausescu. Si noi eram urmariti de securitate dar asta nu ne impiedica cand mergeam la chefuri sa zicem bancuri despre regim. Voi tinerii ati fost obisnuiti cu o prea mare libertate!”.
In acel moment am realizat un lucru : nu ai cum sa faci un om care s-a simtit (sau chiar a fost) urmarit o viata intreaga sa inteleaga indignarea si nemultumirea ta fata de o lege care ti-ar putea limita destul de drastic dreptul la libera exprimare. Nu putem astepta sprijin in combaterea ACTA din partea lor. Pentru ei cenzura a fost un mod de viata. Daca vrem sa schimbam ceva, sa impiedicam aprobarea unei legi care poate sa faca un infractor din mine doar pentru ca- mi exprim opinia, o lege care cedeaza controlul acestui lucru minunat care este internetul unei maini de oameni politici, daca vrem sa oprim asta totul depinde doar de noi – adica de aceia care de fapt SUNT internetul.
Nu m-am obisnuit cu prea multa libertate, consider ca posibilitatea de a-mi exprima liber opinia este un drept fundamental si nu vreau sa renunt la el. Refuz sa las o mana de politicieni sa-mi bage pumnul in gura asa ca o spun din tot sufletul si cat de tare pot : SUNT IMPOTRIVA ACTA!!!.
Asa ca domnilor politicieni daca vreti sa protejati drepturile de autor folositi instrumentele pe care le aveti deja si care, har domnului, sunt destule. In rest lasati internetul in pace. Nu a fost si niciodata nu va fi al vostru ci al nostru al celor care il creem.

Advertisements